ÎNDEPLIN'I, îndeplinesc, vb. IV. Tranz. A săvârsi, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârsit. - În + deplin.
Sursă : DEX'98 (16789)  - valeriu

ÎNDEPLIN'I vb. 1. v. executa. 2. v. ajunge. 3. a înfăp-tui, a realiza, (înv. si reg.) a sfârsi, (înv.) a obârsi. (Si-a ~ misiunea.) 4. v. desăvârsi. 5. a asculta, a împlini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 6. a îm-plini, a realiza, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 7. v. realiza. 8. a se împlini, a (se) înfăptui, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 9. v. respecta. 10. v. desfăsura. 11. v. efec-tua. 12. a aplica, a executa. (A ~ o hotărâre judiciară.)
Sursă : Sinonime (189306)  - siveco

îndeplin'i vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îndeplin'esc, imperf. 3 sg. îndepline'a; conj. prez. 3 sg. si pl. îndepline'ască
Sursă : DOR (255479)  - siveco

A ÎNDEPLIN//'I ~'esc tranz. (datorii, ordine, planuri, condiţii etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a efectua; a izbândi. Si-a ~it misiunea. [Sil. -de-pli-] /în + deplin
Sursă : NODEX (340045)  - siveco